Intoarce-te, iubire

Iubire…asa ne ziceam inainte. Acum nu ne mai zicem nici buna.

Ce s-a intamplat cu tine? Imi doresc sa cred ca ai fost victima unor vraji de stergere de memorie, dar stiu ca nu e asa, stiu ca m-ai lasat pentru ca ti-ai dorit asta. Dar stii si tu ca niciodata nu mi-a pasat de detalii, asa ca hai inapoi,iubire. Hai sa fim iar noi. Sa ma faci sa traiesc iar. Sa ma faci sa ma gandesc toata ziua la sexul de noaptea trecuta asteptand cu nerabdare sa te vad iar. Sa ma vezi iar…

Intoarce-te acasa, cum te-ai mai intors de cateva ori. Stii bine ca eu voi fi mereu aici, stii ca imi voi pune lenjerie de culoare rosie pentru ca stiu ca iti place cum se vede in contrast cu pielea mea. N-am uitat ce iti place, n-am uitat de tine. Tu ai uitat?

N-ai uitat,stiu. Stiu ca am lasat o amprenta asupra inimii tale, stiu ca te mai gandesti noaptea la mine si iti doresti sa ne iubim iar pana la epuizare. Stiu ca ai momente cand ai nevoie de mine, sa te uiti in ochii mei si sa te regasesti.

N-ai cum sa uiti tot ce s-a intamplat intre noi si ce ne faceam sa simtim reciproc. N-ai cum sa ma uiti. Voi fi mereu intr-un colt al inimii tale, si stiu ca te sperie gandul fara mine. Nu poti sa uiti noptile tarzii, diminetile in doi, tremuratul din timpul sexului pe care doar eu ti-l provocam si cel mai important,iubitule, n-ai cum sa uiti singura persoana care facea sa dispara orice gand rau doar privindu-te in ochi.

Intoarce-te, iubire…

Back in business!

Nu am nici cea mai mica scuza pentru absenta mea atat de indelungata, stiu. Ca o consolare, totusi, ma gandesc ca oricum nu mi-a dus nimeni lipsa de aici! :)) nu am ajuns inca acolo, desi nici nu am incercat. Nu stiu de ce m-am oprit din scris, nu stiu de ce am revenit. Nu stiu daca am talent la chestia asta, sau daca fac totusi o treaba buna ( cu postarile mele oricum nu prea iti dai seama de asta ). Ideea e ca am inceput sa scriu deoarece eram intr-o situatie dramatica, poate, sau poate aveam prea multe ganduri carora nu le faceam fata si am simtit nevoia sa ma eliberez intr-un fel. De asta am postat prima data, de asta m-am si intors acum.

Simt nevoia sa vorbesc. Sa ma eliberez iar. Sa simt. Sa uit. Simt nevoia sa spun ceea ce simt, nu pentru a ajunge un blogger de succes deoarece nu am nici 5% sanse( momentan!). Stiu ca vor fi persoane care se vor regasi in unele postari, stiu ca multi vor rade sau vor critica ce fac aici, sunt constienta insa tin sa cred ca toti am plecat si vom pleca de jos la inceput. Vom gresi, si vom invata. Sau nu.

Oricum, ideea e ca eu cred ca indiferent de cate greseli voi face aici, si chiar si in viata, poate ca nu voi invata nimic, insa stiu sigur ca la urmatorul pas gresit, voi sti la ce sa ma astept, si parerea mea e ca asta e cel mai important. Sa stii la ce sa te asepti, sa cunosti sansele de a ramane dezamagit,de exemplu, si sa stii sa treci peste. Stiu ca pot, stiu ca tu poti, stiu ca noi toti putem sa trecem peste orice obstacol intalnit, stiu ca putem transforma o greseala intr-o lectie a carei pagini le vom rasfoi inevitabil. Putem pentru ca suntem puternici! Toti!

E ciudat dar deja ma simt putin mai bine ca am scris lucrurile astea aici, poate ca mi am gasit locul, sau poate deja visez cu ochii deschisi tinand cont ca sunt super obosita si mai este si ora 00.18.. Bun, atat am avut momentan de spus, dar va avertizez ca am foarte multe de spus, deci o sa revin super repede cu greselile si aberatiile mele :))

Un inceput de saptamana cat mai suportabil!

poate

tu, eu, noi…

un el si o ea de suflet goi, acum

un timp trecut cu amintiri ramase

amintiri ce dor…atat de tare

am fi fost fericiti daca ai fi stiut

sa ma simti, poate, sau poate doar sa fi prezent

sa traiesti iubirea dintre noi, sau poate

macar sa incerci.

am fi fost si acum…

dar nu.

Acasa…

In sfarsit!Dupa un timp lung si greu de suportat, in sfarsit ma duc acasa, la tara. Am stat 4 luni in oras pentru ca am avut multa treaba cu liceul si alte cursuri, si mi a fost imposibil sa ajung la tara. Am simtit ca mor, ca nu mai am stare, ca imi pierd controlul in aglomeratia si nebuneala asta de oras. Am crescut la tara, nu sunt obisnuita cu asa ceva si niciodata nu o sa mi placa orasul pentru ceva mai mult decat mall-uri si cluburi. Maine plec spre casa, spre familie, spre locul in care am trait atat de mult. Poate exagerez. Sunt doar 4 luni in care am fost plecata, insa pentru mine parca a fost o vesnicie, parca a stat timpul in loc. Imi este dor de parinti, de mamaie, de catelusa mea ce recent a si dat nastere unor puiuti. Mi e dor sa o mangai, sa mi vorbeasca la ureche in felul ei, sa ma trezeasca noaptea, sa o strig prin curte. Mi e dor sa stau cu mamaie sa mi povesteasca de aventurile ei din copilarie, sa vorbim pana tarziu despre numai noi stim ce! Imi lipseste statul cu parintii dupa ce mancam, vorbitul despre timpul trecut. Mi e dor sa fac prajituri cu mama, sa fac cumparaturi cu tata, vai cat imi e de dor. Mi a lipsit mult linistea de acolo, prospetimea aerului, natura, curatenia, vecinii, satul cu tot ce e al lui. Cand o sa ajung am sa fac tot ce voi putea din cele de mai sus, am sa ies in gradina, o sa ma asez pe banca, la soare, privind in fata mea florile plantate de mamaie, si am sa profit pur si simplu de acel moment,  in care ma simt cea mai linistita persoana de pe pamant. Am sa ma duc prin sat, la magazine, in parc, la padure, voi trece pe langa fiecare loc si ma voi gandi la toate amintirile cu locul respectiv, pentru ca sunt destule. Am sa ma intalnesc cu prietenii mei care mi au lipsit enorm in tot timpul asta. Am de stat doar o saptamana si trebuie sa profit de fiecare minut, de fiecare ocazie primita de a ma relaxa si a face tot ce iubesc mai mult. Cand a trebuit sa ma mut in Bucuresti, eram entuziasmata si nu m as fi gandit in veci ca o sa ajung in punctul in care voi tanji dupa adierea vantului de acasa, dupa latratul cateilor din curte. Am crezut ca toate lucrurile astea sunt trecatoare, ca va fii ceva de moment, insa, dorul simtit si iubirea fata de locul natal, nu au fost si nu vor fi inlocuite de nimic, niciodata, pentru ca ” acasa ” nu se compara cu nici un alt loc de pe acest pamant.

Uitam sa traim

Viata e frumoasa! Un om care are posibilitatea de a trai, e cel mai norocos om din lume. Inainte sa incepeti sa spuneti ca nu e adevarat, cititi putin ce cred eu. Un om care traieste, este un om care are o sansa la o viata frumoasa, fericita. Daca nu stie ce sa faca sa fie fericit, asta e alta poveste. Sunt atatia oameni in lumea asta care in momentul asta probabil se lupta pentru cateva batai de inima in plus, ce sansa mai are omul ala sa faca tot ceea ce tu poti face? Mai poate omul acela sa se trezeasca dimineata si sa se ” planga ” ca trebuie sa se ridice sa inceapa ziua? Mai poate sa se lupte cu toate incercarile vietii in fiecare zi? Sa se puna noaptea in pat si sa multumeasca pentru inca o zi traita, buna sau nu? Acel om ar da orice pentru un lucru ca asta, si tu ce faci, te plangi? Ne complicam vietile singuri. Nu stim sa traim, sa profitam de fiecare clipa avuta.Uitam sa traim si ne lasam dominati de gandurile rele pude in calea noastra cu un motiv. Ne intristam singuri, ne facem rau singuri. De ce nu ne trezim dimineata multumindu i Lui Dumnezeu ca ne am trezit? Daca nu te trezeai, era mai bine? Erai fericit? De ce sa plangem dupa cineva care ne a parasit, pana la urma, el a pierdut pe cineva care il iubea, iar tu, tu ce ai pierdut? Nu zice nimeni sa nu suferi, dar nu suferi 5 ani dragul/draga meu/mea.Ia o ca o experienta, invata ceva din tot ceea ce faci. De ce sa complicam lucrurile si sa nu vedem partea buna a lor: CA TRAIM! Nu mai gandi negativist, fii intotdeauna persoana aia care gandeste pozitiv, persoana aia optimista, vesela, despre care sa zica lumea ” cum poate sa fie asa fericita?”. Daca vrei sa fii fericit, gandeste pozitiv, si fericirea va veni instantaneu. Ne plangem de orice obstacol din viata noastra, dar nu ne gandim ca este in viata noastra pentru a ne demonstra noua care ne sunt puterile, limitele. Suntem pusi la incercare tocmai fiindca suntem puternici. Niciodata nu vom fi supusi unor lucruri la care sa nu facem fata. De ce sa cedezi la prima problema, si sa nu incerci macar sa o elimini? Unde e atitudinea de om puternic cu care suntem inzestrati? In fiecare dintre noi e ceva special care ne va ajuta sa depasim oice moment, nu uitati. Profitati de orice clipa traita pe acest pamant, pentru ca nu vom trai la infinit. Spune ce simti, ce gandesti, fii sincer, razi, plangi(cand e cazul), danseaza, bea, renunta la temeri, iubeste, TRAIESTE! Nu iti mai complica viata si bucura te ca traiesti. Fa lucruri memorabile, astfel incat maine sa ai ce sa spui despre ziua de azi. Scapa de frica, intreaba te mereu ” ce as face daca nu mi ar fi frica?” .Nu te mai lasa influentat de societate, fa ceea ce simti in momentul respectiv.Fa ceva cu viata ta, si nu lasa pe maine ce poti face azi, pentru ca e posibil ca maine sa nu mai vina. Si daca maine nu mai vine, ce ai realizat pana acum,in tot timpul trait?

Mi-e dor de noi

Mi e dor de tine..Mi e dor de toate momentele frumoase dintre noi. Unde ne am pierdut? Cum? Era totul perfect si imi spuneai ca esti cel mai fericit langa mine.Mi e dor sa vorbim pana la 5 dimineata despre visele noastre de a pleca in lume. Mi e dor sa zambesc toata ziua doar pentru ca mi ai dat mesaj. Mi e dor sa stau cu tine pana dimineata si sa vedem rasaritul impreuna; mi e dor sa ma atingi, sa ma saruti, sa ma faci sa tresar cum numai tu stii. Iubitule, ce s a intamplat cu tine?cu noi? Mi ai promis ca nu o sa ma lasi , si totusi, iata ne acum, in situatia prezenta. De cat timp nu ne am vazut? De cat timp nu am vorbit? Te ai distantat rapid, nici nu am realizat cand si de ce. Probabil ca te ai plictisit, sau am facut eu ceva gresit, cert e ca nu mai suntem cum eram.  Probabil ca gresesc si ca ar trebui sa trec peste, dar cum sa las in urma tot ce iubesc? Nu vreau sa renunt la tine, si nici nu pot, chiar daca tu ai renuntat de mult, sau nu? In viata totul va fii mai intai greu si apoi usor, si stiam ca nu va fi totul roz la nesfarsit, doar ca oricat de puternica as fi fost, nu as fi reusit sa fiu indiferenta la distantarea ta. Ma doare, si nu arat. Mi as dori sa stiu ca undeva, acolo, la tine in suflet, este si o urma de dor, de durere, de nevoie de mine..Poate ca este, poate ca totul e in capul meu, si e ceva de moment, dar as vrea sa stiu asta. Ai renuntat la noi, sau nu? Cine ar fi zis ca eu, fata aia puternica ce nu sufera dupa nimeni si nu se ataseaza de oricine, ar tanji acum dupa o imbratisare de a ta? Dar poate ca nu esti oricine…Poate esti prima mea iubire, poate esti singurul care isi va pastra un loc special in inima mea, poate ca amintirile noastre nu le voi sterge niciodata, poate ca nu a fost o simpla aventura. Dar daca nu e asa, si esti un simplu orgoliu, o obisnuinta? Suna urat, si nu vreau sa cred asta, dar am atata nevoie de tine incat nu stiu ce sa cred. Vreau sa stii un lucru, dragul meu. Indiferent de locul tau in viata mea, o obisnuinta sau nu, nu voi renunta prea curand la tine. Te voi face sa ma vrei inapoi, sa tanjesti dupa un simplu zambet de al meu, vei fii tu in situatia mea de acum. Iar daca imi voi dovedi ca esti o simpla obsesie, te voi lasa cand nu te vei astepta, cum ai facut si tu, te voi uita.Dar daca esti acel om care a aparut in viata mea pentru a mi arata ce e iubirea, atunci nu te voi lasa niciodata si voi lupta pentru noi pana la ultima bataie a inimii, pentru ca, dragul meu, nu ai cum sa renunti la ceva ce iubesti, ce te face fericit.

A mai trecut un an- Review

Anul asta a fost un an cu bune si rele.. Am intalnit persoane, am iubit, m am certat, m am impacat, am invatat sa iert, sa uit, sa ascult. Am trait momente care imi vor ramane intotdeauna in minte, momente care m au invatat cum e sa traiesti cu adevarat, momente superbe. Am trait de asemenea, ” despartiri ” peste care nu pot trece usor.. Mi am facut sperante, mi am dorit ca unele lucruri sa dureze la nesfarsit, si eram convinsa ca asa va fii. Am ratat lucruri doar pentru ca mi era frica de esec, frica de ce vor spune altii, frica de a mai incerca odata. Am renuntat prea repede si am pierdut multe. Nu am stiut sa ascult si am fost aproape sa pierd persoane importante din viata mea, fara de care nu mi as vedea zilele. Am trait anul asta invatand sa gresesc, si din greseli invatand.Am regrete, desi as vrea sa nu. Regret ca nu am facut tot ce mi am propus, regret ca nu am reusit sa trec peste despartirile de oamenii speciali din viata mea, ca nu am putut sa arat ce pot cui trebuia, ca nu am stiut sa pretuiesc ce mi s a dat. Mi a fost frica sa incerc lucruri noi, sa descopar o alta parte din mine, sa accept ca pot fi si altcumva. Acum, tot ce pot face este sa accept ca timpul este ireversibil si sa multumesc persoanelor care mi au fost alaturi in acest an. Asa ca, multumesc parintilor mei care mi au oferit tot ce am avut nevoie, chiar si ce nu am avut! Multumesc ca au fost alaturi de mine neconditionat si mi au acceptat mofturile! Multumesc prietenilor mei care mi au oferit clipe de neuitat, care m au facut sa rad, care mi au sters lacrimile si care nu m au abandonat nici cand eram deja la capatul puterilor, acceptandu mi esecul. Multumesc lui Dumnezeu ca am ajuns la sfarsitul acestui an sanatoasa, cu amintiri frumoase in spate si cu oameni minunati in jurul meu, si… multumesc tie, dragul meu, pentru ca m ai invatat ca mai am multe de descoperit, pentru ca ai fost si esti primul baiat pe care nu mi l pot scoate din inima, desi stiu ca locul tau nu e acolo, multumesc ca ai fost langa mine si mi-ai oferit cele mai frumoase momente traite vreodata, iti multumesc pentru fiecare imbratisare, sarut, mangaiere, fiecare noapte petrecuta la ” locul nostru “, fiecare rasarit vazut impreuna, fiecare dans, fiecare moment al nostru.. Va multumesc tuturor celor care ati contribuit la acest an, mai mult sau mai putin!
Anul ce vine, voi pune in aplicare tot ce am invatat si voi face sa nu regret nici o zi trecuta, voi trai cu adevarat asa cum imi doresc, voi spune oamenilor ce gandesc si nu ma voi mai lasa influentata de nimeni. Voi fi o noua eu, gata sa repare greselile facute, gata sa uite ce nu a uitat, gata sa inceapa o noua etapa…
Luati-va un moment de liniste si meditati asupra anului ce a trecut, si ganditi-va ce la tot ce ati facut, ce nu ati facut, ce mai aveti de facut si ce veti face! Schimbati lucrurile incat sa va fie bine, schimbati va cat inca mai puteti!

Un nou inceput

Buna la toata lumea! Stiu ca am lipsit o perioada foarte mare de timp,insa,am revenit,gata sa impartasesc cu voi fiecare gand al meu.Nu stiu cat timp voi avea sa scriu,sau daca voi scrie ceva pe placul vostru,insa,in timp,voi putea acumula experienta,si voi crea ceva mai special.Momentan,scriu ce pot,si nu ma voi opri pentru ca este ceva ce mi place.Revenind la actualitati,a venit toamna,s-au inceput scolile/liceele/facultatile.Felicitari tuturor care au intrat unde si au dorit,tuturor ce sunt cu un pas mai aproape de a-si indeplini visele,insa,felicitari si celor care poate nu au reusit cu totul,insa totusi lupta pentru o viata de viitor mai buna,pentru a si asigura un trai bun. Va doresc ca toate dorintele sa vi se indeplineasca,sa ajungeti acolo unde va propuneti.Nu va lasati intimidati de vremea mohorata de afara,lasati-va inspirati de ea.Faceti tot ce va propuneti acum,pentru ca unele lucruri sunt spontane si va pot dezorienta sau distruge planurile.Faceti-le acum pentru a nu fii prea tarziu intr-o alta data.Poate nu veti mai avea ocazia asta,deci,treceti la treaba!Cam atat momentan,va multumesc de atentie,si sper sa fim cativa aici,formand o mica familie,familie ce voi avea grija sa se mentina cat mai mult timp.O seara placuta si aveti grija de voi!

Te las sa pleci…

   

Dragul meu…

Te-am iubit in secret atata timp…Te-am iubit cum n-am iubit pe nimeni niciodata.Ai fost tot pentru mine,soarele dintr-o zi ploioasa,speranta mea ca lucrurile vor fi bine la sfarsitul zilei.Mi-am pus in tine fiecare gram de iubire ce zace in sufletul meu,in corpul meu,in mine.Mi-am pus sperante,iluzii,ganduri.M-am gandit ca totul va fii roz si ca nimic nu ne va desparti.M-am gandit ca vei fi mereu acolo pentru mine,ca niciodata nu ne vom pierde…Totusi,e gresit ce spun.Nu ne-am pierdut,eu te-am pierdut,si defapt nici macar n-ai fost al meu.Am trait intotdeauna cu iluzia asta.Imi era mai usor sa imi imaginez ca esti al meu,decat sa vad realitatea.Decat sa vad ca pentru tine nu exist,ca nu insemn nimic,poate doar o prietena.Mi-am facut scenarii,in mintea mea,trebuiau sa se indeplineasca…Nu a fost asa.Am simtit pentru tine ce nu am simtit pentru nimeni.Am avut sentimente ce ma depaseau,ce nu credeam ca voi ajunge sa traiesc.Mi-am dorit sa fi al meu.Sa ma trezesc dimineata si sa fi acolo.Sa iti vad chipul si zambetul ce aveau sa-mi faca ziua superba.Niciodata nu ai stiut ce am putut sa traiesc cand eram in preajma ta.Ai fost cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat,chiar daca e gresit spus.As fi vrut sa avem o sansa,sa vedem ce va iesi.As fi vrut sa stiu ca bratele tale ma vor astepta intoteauna cand am nevoie.As fi vrut sa te sarut macar odata,as fi vrut multe…Acum nu mai au rost lucrurile astea…Acum,te las sa pleci.O sa incep o noua etapa,si pentru a o incepe,am nevoie sa te las sa pleci.Am nevoie sa fi doar o amintire pentru mine,am nevoie sa ma simt libera sa iubesc din nou,am nevoie sa te uit.Iti doresc sa iti gasesti o persoana care sa te iubeasca la fel de mult pe cat te-am iubit eu.Iti doresc sa fii fericit,sa simti ca traiesti,sa fii intotdeauna acel baiat de care eu m-am indragostit nebuneste.Te las sa pleci acum,si o fac pentru totdeauna.Imi pare rau ca poate nu vei vedea niciodata scrisoarea asta,imi pare rau ca nu am avut una dintre frumoasele povesti de iubire cum au altii…Ar fi fost o poveste frumoasa.

Cu dragoste,cineva care te-a iubit mai presus ca propria persoana

La multi ani,femeilor!

Acum,cu venirea primaverii,as vrea sa va urez sa aveti o primavara frumoasa,linistita,petrecuta in taina alaturi de cei dragi,cu zambetul pe buze intotdeauna,si cu venirea deosebitei zile de 8 martie,ziua dedicata femeilor,mamelor in special,as vrea sa va urez cate ceva din suflet.Va doresc dragele mele,sa aveti parte de cea mai frumoasa zi posibila,chiar daca este pe sfarsite.Va doresc sa aveti o viata linistita,fericita,sa fiti mereu cu zambetul acela superb pe buze si sa nu incetati niciodata sa fiti cine sunteti.Mamelor,in special,le doresc sa aiba putere pentru a trece mai departe prin fiecare problema cauzata de noi,de acele suflete inconstiente care va fac sa suferiti,care nu realizeaza durerea ce v-o provoaca prin nepasare.Le doresc sa fie cat mai fericite,sa uite pentru putin de probleme si sa patrunda intr-o alta lume,in care sa se simta doar iubite,sa se simta pretuite,sa se simta cat mai bine posibil,pentru ca merita.Iertati-ne pe noi,aceia care va facem mereu sa suferiti,si sa nu uitati ca in ciuda acestor lucruri involuntare pe care le facem,iubirea noastra pentru voi este infinita!Sunteti persoanele pe care ne putem baza intotdeauna,persoanele care nu cer nimic la schimb atunci cand avem nevoie de ajutor,persoanele care ne iubesc indiferent de prostiile pe care le facem,persoanele care ne accepta asa cum sunt,persoanele care ne iubesc inca dinainte sa ne nastem.Sunteti persoanele care ne-au tinut in pantec 9 luni,in care ati suferit,ati plans,ati ras,ati indurat nerabdarea noastra de a cunoaste lumea.Mamelor,femeilor!!Sunteti speciale,sunteti unice,sunteti cele mai bune persoane din univers,si azi,de ziua voastra,va doresc din suflet multa sanatate,iubire,fericire,o viata implinita si tot ce va doriti!Va iubim!